La bunici

Era o zi minunata de vara.Cerul ea senin.Soarele isi trimitea cu darnicie razele lui fierbinti,florilor albastre ca cicoare,mai curate decat albastrul cerului.Fluturii multicolori zburau veseli in vazduh.
Eu ma aflam la bunici.Imi amintesc ca atunci aveam un an.
,,Oa",,,Oa" ma uitam cu o privire nevinovata in ochii blanzi ai bunicii mele,vrand sa spun ,,Mie somn,vleau sa ma culc".Si bunica mea,ma aseza lin in patutul meu.Imediat ce am fost asezata,am cazut intr-un somn adanc.Poate chiar prea adanc,deoarece cand m-ma trezit era dimineata.,,Cucurigu" se aude glasul enervant al cocosului,ce se desteptase din tainicul somn cu mult inaintea mea.
-Buna dimineata,raza de soare!spuse bunica cu un glas cristalin.
Eu ma uitam la ea intrebator,nestiind ce vrea sa zica.Imi puse barbita si vru sa-mi dea de mancare,dar isi aduse aminte ca lasase ciorba pe foc asa ca pleca pentru ca ma credea un copil foarte cuminte.
Doar atat mi-a trebuit,si am luat-o deabusilea pana ce am ajuns la o oala arigintie ca stelutele ce cad din cerul plumburiu,peste pamantul amortit,iarna.Cand m-am uitat inauntru era lapte.Am inceput sa sorb din lichidul pufos ca neaua.Bunica mea,m-a luat in brate si m-a curatat.
-Mamale,lapticul nu a fost bun.
-Da?Bine c-am aflat.zise bunica razand.
De atunci bunicuta,nu m-a mai lasat singura niciodata.