sâmbătă, 14 martie 2009

Primavara

Ma gandesc la primavara
Scumpa,dulce,aromta
Ne inveseleste viata
Iar natura se dezgheata.

Triluri de pasarele
Pornitea-au hai hui prin vazduh
Florile incoltit-au cu puf
Soarle a rasarit sus!

luni, 9 martie 2009

Toamna

Toamna a sosit in tara
Cu a sa aroma moarta
Copacii i-a desfrunzit
Natura a imbatranit.

Pe elevi i-a infeselit
Fiindca incepe scoala iara
Nea fost dor de ea
Pe timp de vara.

Primavara

De sub zapada argintie
A rasarit un ghiocel
Plapand,micut
Si frumusel.

Prima raza de lumina
Incalzind pamantul
Prima pasare senina
Strabatand vazduhul.

Primavara a venit
Cu a sa magie
Mos Martin s-a trezit
Florile au inflorit
Iarba a incoltit
Iar pasarile au revenit.

De ce oamenii nu mai cred in Mos Craciun?

Ma intreb oare
De ce oamenii
Nu mai cred
In Mos Craciun?
Si asta-l doare
Pe mosul drag si bun.
El se intristeaza
Cand vede copii pe strada
Murind de frig si de foame.
Ar trebui sa sti ca Mos Craciun exista.
Copile,ar trebui sa crezi in el
Mosul vine doar la copiii buni si drepti.

Mos Craciun

Mos Craciun e un batran
Cu vesmantul rosu,
Cu o barba ca de nea
Si c-un zambet dragastos.

Din batrani se povesteste
Ca in seara de Craciun
Niciodata nu lipseste.
Vine la copii cuminti
Si le-a duce multe daruri
Robotei si masinute
Papusele si bilute.

Vine cu ai sa reni
Inhamati la sanioara.
Rudolph e cam suparat
Ca nasu' i-a inghetat.

sâmbătă, 7 martie 2009

La bunici

Era o zi minunata de vara.Cerul ea senin.Soarele isi trimitea cu darnicie razele lui fierbinti,florilor albastre ca cicoare,mai curate decat albastrul cerului.Fluturii multicolori zburau veseli in vazduh.
Eu ma aflam la bunici.Imi amintesc ca atunci aveam un an.
,,Oa",,,Oa" ma uitam cu o privire nevinovata in ochii blanzi ai bunicii mele,vrand sa spun ,,Mie somn,vleau sa ma culc".Si bunica mea,ma aseza lin in patutul meu.Imediat ce am fost asezata,am cazut intr-un somn adanc.Poate chiar prea adanc,deoarece cand m-ma trezit era dimineata.,,Cucurigu" se aude glasul enervant al cocosului,ce se desteptase din tainicul somn cu mult inaintea mea.
-Buna dimineata,raza de soare!spuse bunica cu un glas cristalin.
Eu ma uitam la ea intrebator,nestiind ce vrea sa zica.Imi puse barbita si vru sa-mi dea de mancare,dar isi aduse aminte ca lasase ciorba pe foc asa ca pleca pentru ca ma credea un copil foarte cuminte.
Doar atat mi-a trebuit,si am luat-o deabusilea pana ce am ajuns la o oala arigintie ca stelutele ce cad din cerul plumburiu,peste pamantul amortit,iarna.Cand m-am uitat inauntru era lapte.Am inceput sa sorb din lichidul pufos ca neaua.Bunica mea,m-a luat in brate si m-a curatat.
-Mamale,lapticul nu a fost bun.
-Da?Bine c-am aflat.zise bunica razand.
De atunci bunicuta,nu m-a mai lasat singura niciodata.

marți, 3 martie 2009

Mama

Dear mama,i love you
Dear mama,you're my sun
Dear mama,i want to
I want to show you how much I love you.
You are a angel
In my life
You are my earth
You are my world
Dear mama,i need you
Dear mama,i love you

Vlad Tepes

Tepes al sau nume
Repede s-a raspandit in lume
Pe dusmani ii pedepsea
Si pe prieteni ii ajuta.
Dracula il mai chema
Si foarte crud era.
Tragand in teapa lumea rea
El savura
Micul dejun sau cina.

joi, 26 februarie 2009

Frumoasa(bucura-te de tot ce te inconjoara)

Frumoasa este o zi de vara
Frumoasa este viata ce te ingonjoara.
Frumosi iti sunt parinti care fac eforturi
Pentru a avea o copilaria normala
Nu crezi ca ar trebui sa iei in seama?
Frumoasa este scoala,te-nvata lucruri noi.
Frumoasa-i invatatoarea,ce te-nvata sa gandesti
Frumosi iti sunt colegii ce te sprijina mereu,cand dai de greu.
Bucura-te copile,bucara-te de tot ce ai
Si nu te sfii sa dai.

Iisus Hristos

Coborand din cer
Colo-n Bethleem
Pentru noi a patimit
Domnul bun si drept.

Pe el Iuda l-a tradat
Pe 30 de arginti
Dar domnul nu s-a suparat
Si-a fost rastignit
Pentru acei oameni
Ce nu l-au suferit.

Inger

Inger


Ingerul tau pazitor
E mereu cu tine.
S cand ai cate-un gand rau
Te invata sa faci bine.

El mereu vegheaza asupra ta
Iubeste-l si respecta-l
Te rog nu uita.

Oare cine-a fost cu tine
Cand te-ai suparat?
Oare cine-a fost cu tine
Cand fericit ai stat?

Cine-a fost cu tine
In clipele grele?
Cine-a fost cu tine
N-clipe de durere?

Cine tea mangaiat usor
Pe micutul obrajor?
Cine ti-a spus mereu
,,Copile nu fi rau,iubeste si vei fi iubit,raneste si vei fi ranit.

Fat-Fumos

Era oz zi frumoasa de vara.Soarele stralucea puternic,incalzind pamantul cu razele lui stralucitoare.Norii pufosi alergau pe cerul senin.Iar in familia Mccartney era liniste deplina. Poate va intrebati cine este familia Mccartney,nu-i asa?Ei bine,familia Mccartney este familia regala.In aceea familie erau cinci membri:Adal Mccartney,care era un om atat de bun la suflet si de cinstit,era un rege deosebit.Elisabeth Mccartney,era o femeie rea si haina,caruia ii pasa doar de ea,daca ma intrebati pe mine va pot spun ca era o vipera.Anelice Mccartney care avea nenorocul sa fie exact ca mama sa.Si nu in ultimul rand Albert si Adelaida Mccartney.Aceastia erau niste copiii foarte cuminti,destepti si frumosi,dei vedeai iti era mai mare dragul de ei.
Elisabeth si Anelice ii urau pe Albert si Adelaida.Mai exact ii urau deoarece doareau ca dupa moartea regelui sa fie mostenitoare la tron numai Anelice.Din aceea cauza cele doua vipere faceu multe rele si dadeau vina pe copii.Dar imparatul,din fericire,zicea ca nu-i nimic,doar sunt copii,si copiii fac multe nasbatii.Daca nu a functionat asta,ce s-au gandit cele doua scorpii?Sa-i duc pe copii intr-o padure si sa-i lase acolo.Zis si facut,Elisabeth si Anelice i-au dus pe copii intr-o padure si le-au spus:
-Sa stati aici pana venim noi sa va luam.
Copiii au asteptat o zi au asteptat doua zile,da’ iale pe Elisabeth si Anelice de unde nu-s.Cand au vazut asta au pornit prin padure.
In regat,regele nu mai putea de ingrijorare.Doua zile si doua nopti i-a cautat pe Albert si Adelaida,in tot regatul.Intarara garzile:
-Marite rege,ne pare foarte rau,dar nu i-am gasit pe lord Albert si pe lady Adelaida.
-Cum nu i-ati gasit?spuse regale Adal,in culmea disperari.Mai cautati!
-Vai,luminatia ta!Cumse poate sa nu-i fi gasit?Oare unde or fi?zise Elisabeth c-un suraset cainos.Vai ce dor imi e de ei!
-Da,my lady.Si mie imi este dor de ei.Dar nu te-ngrijora,ii vom gasi.
Si a treia zi,imparatul daca a vazut ca nu are vesti de la nimeni,a pus o recompensa pentru cel ce ii va gasi copiii.Si nu era o recompensa absolut deloc mica.Ba din contra era foarte mare.De aceea multi oameni iau cautat dar in zadar.Nimeni nu i-a gasit.
Intre timp copiii se indreptau spre nean.Din pacate acum era toamna.Frunzele ruginii si argintii cadeau din copacii morti,peste tot in jurul lor,formand un covor de frunze rosiatice.Batranul soare se ascunde dupa norii arginti,refuzand sa
mai incalzeasca cu razele lui stralucitoare pamantul amortit.
Fata era foarte ingrijorata de venirea iernei.
-Ce ne facem,bunul meu fratior?In curand va veni iarna,iar noi vom ingeta,si nu vom mai avea mancare.
-Nu te ingrijora.Vom gasi noi o solutie.
Si zicand asta cazu intr-un somn adanc.
-Noapte buna fratioare!
Cand se crapa de zori baiatul pleca la vanatoare.Acolo vazu o caprioara.Isi indrepta arcul spre ea dar din spatele lui se auzi o voce cristalina:
-Te rog,nu omora caprioara.
-Si ce-ai vrea sa fac surioara?Vrei sa murim noi de foame?
-Nu.Dar ai putea sa gasesti altceva de mancare.
-Bine.
Iar caprioara fugi mancand pamantul.
Trecu o zi,trecu doua zile,trecu trei zile,trecu toamna.
Si in tara veni Craiasa Iarna.Norii au inceput sa cerna in stelute argintii.Neaua s-a asternut ca o mantie alba si stralucitoare.Au incepu sa roiasca albinele cele albe.Cerul era uneori inorat alte ori alb ca zapada.Soarele nu mai era darnic si nu mai avea puteri.Afara ningea ca-n povesti.
-Am inghetat,fratioare!
-Mai rezista!.
Dar spre norocul copiilor,prin padure se plimba un om alb ca spuma laptelui,imbracat intr-o tunica groasa,cu niste itari albastri pusi in cizmele negre ca abanosul.
-Ce faceti aici copii,pe vremea asta,imbracati asa de suptire?
-Ia,ce sa facem?Ratacim fara niciun scop.
-Nu ati vrea sa mergeti cu mine,in casa mea calduroasa,departe de frig si de toate lighioanele pamantului?
-Cum sa nu?Sa mergem!
Ajunsi acolo omul bun,lea dat ceva de mancare si i-a lasat sa se incalzeasca.
Si asa trecu si iarna.La fel trecura si anii.Acum fetita cea mica se facuse o domnita frumoasa,cu cositele de aur,cu privirea dragastoasa,si foarte priceputa la cusut.Iar baietelul firav se transformasa intr-un tanar voinc,inalt,frumos,puternic si destept.Omul nostru ii invatase tot ce stiuse si avusase grija de ei ca si copilasii lui.Dar ei in schimb il ajutasera foarte mult.
In timp ce domnita cea tanara se plimba prin padure,un fecior de imparat pornise la vanatoare.Cand o vazu se indragosti pe loc de ea.
-Ce face o fata asa de delicata ca tine prin padure,singura?
-Ma plimb.ii raspunze fata cu o voce prietenoasa
-Draga mea,nu ai vrea sa vi cu mine la palat?
-Ba da.
Si fata incaleca pe calul cel alb si plecara spre palat.
Cand parintii lui o vazura si mai ales o ascultare cu cate intelepciune vorbeste,o indragira pe loc.Si mereu il batea la cap pe baiat sa o ia de nevasta.Zis si facut.Printul ii ceru manea,iar domnita ii raspunse,,da,vreau sa fiu sotia ta!”.La palat se incinse o nunta mare si au fost foarte multi invitati.Printre acestia se numara si tatal copiilor.Cand auzi imparatul,de la cei doi frati,ca nevasta lui ii alungasera,a dat ordin ca ea si fiica ei sa fie aruncate in temnita si sa li se dea mancare si apa odata la o luna.
Si asa toti au trait fericitii,regele isi regasise copii,printesa era casatorita,iar omul cel bun a fost luat la palat.
Dar povestea nu se termina aici.Fat-Frumos vroia sa plece in lume.Multi oamenii s-au rugat de el sa nu faca asta dar nu i-a ascultat.S-a dus si dus a fost.
Dupa un an numele lui era cunoscut peste tot.Rapusase multe bestii si salvase multe domnite.
Intr-o zi calduroasa de primavara,ajunsase intr-un tinut foarte trist.Cand se uita in jurul lui erau numai fete triste.Pan’ la urma Fat-Frumos a intrebat pe cineva:
-De ce sunt toti asa de tristi pe aici?
- Pentru ca fata imparatului va fi sacrificata unui balaur.
-De ce?
-In imparatia noastra,trebuie sa-i dam balaurului cate un om.Si acum a venit randul imparatului.
-Voi rapune acest balaur!
Fat-Frumos se duse in pestera cea intunecata unde locuia balaurul.Lighioana simti miros de carne frageda.
-Vino aici pocitanie!
-Aici sunt,Fat-Frumos.Abia astept sa te mananc!
Si sari la voinic.Dar voinicul scoase sabia si ii reteza gatul.
Cand imparatul acelui taram vazu asa ceva ii date lui Fat-Frumos mna ficei sale.
Si traira fericiti pana la ‘danci batraneti.

Prostia omeneasca

A fost odata ca niciodata ca daca n-ar vi nu s-ar mai povesti,departe in tinuturile unde soarele lumina puternic,incalzind pamantul cu razele sale aurii,un om atat de prost incat il pacalea si o curca.

Omul nostru se intorcea foarte multmit de la targ cu o punguta alba ca spuma laptelui avand in ea 5 galbeni.Cand deodata se auzi ,oac,oac,oac!

-Ei broscuto nu-i asa ca esti invidioasa?In punga asta am 5 cinci galbeni.

Broasca ii arunca o privire intrebatoare.

-Ce?Nu ma crezi?Ia!Convingete tu!

Si omul ii arunca punguta in apa.

-Ei ai vazut?Acum da-mi punga inapoi.

-Oac,oac.

-Ce oac,oac,hoato?Da-mi punguta inapoi!

Dar punguta s-a scufundat in apa cristalina si scufundata a rams.Iar broasca a plecat.Saracul om!A rams si fara bani si fara marfa.Cand a vazut asa a plecat acasa foarte trist.

A doua zi aceeasi poveste.Iarasi vine omul de la targ si iara vine si broasca,,oac,oac,oac”!

-Vrei sa imi furi si acesti bani?Nu ma mai lasa pacalit,hato!

-Oac,oac,oac.

-Ti-am spus ca nu ma mai las pacalit!

-Oac,oac,oac.zise instistenta broasca.

-Off,pai bine daca insisti.Dar sa-mi dai inapoi bani.

Iar taranul,greu de cap,ii arunca iar punguta.Si desigur,broasca nu i-a dat-o inapoi.

-Broasca nenorocita,iar mai prostit!

Zicand asta pleca inapoi acasa.

A treia zi vru sa vanda carne.Pleca,deci,la drum.Pe drum sa intalni cu un caine.

-Ham,ham,ham!

Taranului i se paru ca zice ,,vreau,vreau,vreau”!

-Ei bine,domnule caine iti dau carnea daca imi dai 3 galbeni.

-Ham,ham,ham!

-Bine.Stiu ca vrei dar da banii.

-Ham,ham,ham!

-Da,caine iti dau,dar doar cand imi vei da banii.Dar stii ceva?Eu cred ca tu esti mult mai cinstit decat broasca aia,deci iti dau bucata de carne azi,si tu imi aduci banii maine.si ii date bucata de carne.

Taranul pleca acasa foarte fericit.

A patra zi cand se crapa de zori,sateanul a pornit spre locul unde l-a intalnit pe caine.L-a asteptat un ceas,l-a asteptat doua ceasuri,la asteptat trei ceasuri,dar ia-o pe javra de unde nu-i.

-Firar sa fie!Ma pacalit si el.

Nervos,s-a dus la rege.

-Marite rege,doreste sa va vada.

-Cine?

-Un taran.Spune ca-i Gheorge al Mariei.

-Sa intre.

-Buna ziua,luminatia voastra!

-Buna ziua ma tarane!Ce vant te aduce pe aici?
-Pai uitati,am venit sa-i dau in judecata pe broasca si caine.

-Ce?Tu iti bati joc de mine?

-Nu,cum a fac asa ceva?Uitati cum a inceput intreaga poveste:Eu am venit de la targ cu o punguta cu bani,si imi iese si o broasca,eu i-am spus ca-n punguta sunt 5 bani dar ea nu m-a creazut asa ca am aruncat punguta in rau ca sa se convinga singura,dar nu mi-a mai dat-o inapoi.Iar cainelui i-am dat o bucata de carne si i-am spus sa-mi aduca bani inapoi da nu mi mai adus.

Fata imparatului,a inceput sa rada,mirata de prostia taranului.

-Ei tarane,celui care imi va face fata sa rada i-am promis mana ei si jumatate din imparatie,deci cand vrei sa faci nunta?

-O nu imparate!Mai am o hoasca acasa si imi face zile amare.Dar nu vrei sa o mai iau si pe ea?
Imparatul foarte manios de insulta adusa ficei lui ii zise:

-Sambata la ora 9:00 sa fi aici!Vei primi 1000 de bice.Acum iesi de aici!

Taranul se indrepta spre usa suparat.Cand iesi din sala tronului,argatul care auzise ce ii spusase imparatul imului intra in vorba cu dansul:

-Tranule,am auzit ca regele iti da 1000.Ce poti face tu cu 1000 de galbeni?Nu vei sa-mi dai si mie din ei?

-O....ba da.Sambata la ora 9:00 sa fi aici.

Nu mai merse mult si se intalni cu soldatul

-Salut sateanule!Nu imi dai si mie din bani care ti a promis regele?

-Cum sa nu?Sambata la ora 9:00 sa fi aici.

Sambata la ora 9:00 argatul si soldatul se prezentara la curtea regala.

-Unde este acel biet taran?intreba cunducatorul?

-Maria ta....mie mia dat 500 si lui tot 500 sute.

-Pai bine...dai unuia 500 iar celuilalt 500.

Si incepe sa-i biciuiasca pe cei doi.Soldatul tacea,ca a mai mancat papara dar argatul

plangea si se smiorcaia.

Imparatul amuzat de fapta taranului l-a chemat la castel si ia zis sa i-a cat aur,cati bani,si cate diamante poate.

Iar taranul a trait fericit pana la danci batraneti.


Si am incalecat pe un fus sa traiasca cine a spus.

marți, 24 februarie 2009

Poezie(foarte nereusita)

Scuze am sters aceasta poezie.

luni, 23 februarie 2009

O zi minunata de nastere

Era o zi frumoasa de vara.Soarele stralucea puternic,incalzind pamantul.Norii pufosi alergau pe cerul senin.Mihai era atat de fericit:
-Mama,astazi este ziua mea!
-Stiu dragul meu.Vom organiza o petrecere minunata.
Familia lui Mihai se pregatea de petrecere.Bunica si mama baiatului,decorau mancarea.Tatal si fratele lui,aranjau scaunele si mesele.Iar soara lui Mihai umfla baloanele.
Sosesc invitatii.Ei sunt toti colegii de clasa ai lui Mihai.
-Perfect!Acum mai trebuie sa soseasca doar matusa Lola.
-Nu!Nu ea!Iar o sa ma ciupeasca de obrajori.
Matusa Lola sosi.
-Vai ce baiat mare si aratos!spuse Lola,ciupindu-l de obrajori.
-Au!rosti Mihai cu obrajorii rosii.
Apoi indreptandu-si capul catre mama lui Mihai zise:
-Flora,nu-mi vine sa cred cat a crescut copilul tau!Parca ieri era un mic copil care se juca in gradina inmiresmata.Acum are 10 ani.Ce repede cresc copii astia!
Incepe petrecerea.Tatal lui Mihai puse muzica si toti invitatii dansara.Dar dupa o ora se plictisira.Apoi baiatului ii veni ideea sa recit poezii.Bogdan recita,,Vara la tara"de George Toparceanu.Dupa ce toti copii recitara cate o poezie Mihai vru sa deschida cadourile.
Fiecare cadou era cat mai mare si cat mai ciudat.El se uita primul cadou care era alb ca spuma laptelui.Cand il deschise vazu o bluza foarte urata.,,S-o fi gandit mult pana s-o ia?".Apoi a trecut la al doilea cadou.Cand il deschise sari un caine gras.
-Ce cadou frumos!
Apoi sosi tortul.Tortul era atat de mare si de gustos!Parca te imbia sa gusti din minunata sa aroma.
Dupa ce mancara tortul,invitatii plecara acasa bucurosi.

La scaldat(compunere cu inceput dat)

Intr-o zi de vara se ingramadise ca mai intotdeauna o multime de treburi pe capul mamei.
-Nica,dragul mamei vezi ca tatal tau e dus de acasa.Mai lasa drumurile si stai langa mine de-mi ajuta la treburile(inceputul dat,de aici continui eu)casei.
-Bine,mamuca!
A doua zi se trezi dis de dimineata si cand deschise fereastra,vazu stralucirea palida a soarelui.Apoi se duse cu mama lui la culesul graului.Din lanurile intinse de grau iti zambesc macii rosii.
-Mama,chiar trebuie sa culegem graul astazi?
-Normal ca trebuie,copil lenes ce esti!il mustra ea.
Nica se puse pe treaba.Cand termina merse acasa.Obosit,cazu intr-un somn adanc.
-Mama,ma pot duce sa ma plimb?intreba el a treia zi.Mama lui i-a dat voie.
In timp ce se plimba,doi prieteni de-ai lui in vazura si-l intrebara:
-Hei,Nica!Vrei sa mergi cu noi la scaldat?
-Mai intrebati?Sa merge!
Pe drum zise:
-Haideti sa ne oprim un pic in aceasta padure.
Adancul padurii te imbia la racoare.Ei se asezara pe iarba proaspat scaldata in roua.Florile multicolore se scaldau in lumina si caldura soarelui.Dupa ce se jucara ei pornia la drum.Pe drum auzira dulcele zumzet al albinelor care cauta polen.
In sfarsit ajunsera la rau.Cerul parea un imens cuptor de portelan.Aerul neclinitit devine arzator si parca te obliga sa te scalzi in apa limpede ca o oglina de cristal.Cei trei copii sarira in apa.Mai venira trei copii:
-Hei!Ce faceti aici?
-Ne scaldam.
-Haideti si voi in apa!
-Bine.si copiii intrara in apa.
Ei au inceput sa se joace.
Deodata unu dintre copii dadea semne ca se ineaca.Toti baietii trasera o spaima cumplita.
Copilul stiga:
-V-am pacalit!
Ei au inceput sa rada.Aparu si Mos Andrei:
-Ei!Ia uitei pe cei sase dracusori!
-Ce faci aici,Mos Andrei?
-Vreau sa pescuiesc.Cine doreste sa pescuiasca cu mine?
-Eu!zisera copiii in cor.
Ei iesira din apa si luara fiecare o undita.Toti cei sase copii pescuira pana ce stralucitorul soare ii ceda locul reginei luna.
In drum spre casa,Nica se pori pe un camp plin cu flori una mai frumoasa si mai inmiresmata decat cealalta.El o lua pe cea mai deosebita si isi continua drumul.
Cand ajunse acasa,mama lui il intreba:
-Pe unde ai umblat,pana la ora asta?
-La scaldat.
-Bine,Dute la culcare.Maine trebui sa te trezesti devreme.
Nica ii dadu mamei lui floarea,si se duse la culcare.
El adormi cu gandul la ce zi frumoasa a fost astazi.

Mama

Ce-i oare o mama?
Este un dar sfant
Ce Dumnezeu ti l-a dat pe pamant.

Ea cu zambetul ei minunat
Te ocroteste
Si de orice rau ea te fereste.

Ce bijuterie!
O ce diamant!
Inima mea
Ti-o dau astazi
De ziua ta.

duminică, 22 februarie 2009

Recuzitele

Recuzitele stau la sfat
-Vai de mine si de mine!
Ia uite unde m-a aruncat
Intr-un colt destrbalat
Zise un creion uzat

-Mie-mi zici tu fratioare?
Sunt pus aici cu tine
Vu ti-e mila si de mine?

Primavara

Primavara a sosit
Cu alai de toporasi
Si cu fluturasi gingasi.
Ghioceii au rasarit
Florile s-au trezit
Iar,iarba a incoltit.
Pasarile au revenit
Si-au adus multa bucurie
Care si la voi sa fie.

Iarna

E frumos afara
Ninge ca-n povesti
Pe Craiasa Iarna
Sa o tot iubesti.

Neaua se asterne pe pamantul amortit
Iar copii cei strengari in casa s-au inghesuit.
Doua babe stau la sfat
-Vai ce liniste e-n sat.
-Mi-mi zici?
Nu stiu de ce
Toti copiii stau in case.

O fapta pe care o regret

Era o zi minunata de vara.Soarele statea ca o minge de foc pe bolta azurie.Fluturii multicolori zburau veseli printre florile inmiresmana.In copaci atarnau mere si pere rumene.
Eu ma jucam afara cu cei doi caini ai bunicilor,Bobby si Azor.Dupa ce m-am plictisit,am mers cu bunicul meu la paraul rece de cristal.Am stat acolo o buna bucata de vreme.Inserarea muta s-a lasat peste sat:
-E timpul sa mergem acasa,Diana.
-Da ai drepate!Sunt sigura ca bunica isi face griji.
Apoi am plecat.In sfarsit am ajuns acasa.
-Unde ati fost pana la ora asta?intreba bunica cu o voce cristalina.
-La parau.
-Bine.Dute si apalate,apoi dute la culcare.
Dupa ce m-am spalat,am cazut intru-un somn adanc.
Cand se crapa de ziua se auzi vocea suparatoare a cocosului ..cucurigu"!
Bunica mea intra cu o tava in mana.
-Buna dimineata raza de soare!Buna dimineata floare de cais!Ti-am adus micul de jun.Iti aduc si laptele imediat.
Apoi iesi din camera.
Dupa ce am mancat,m-am imbracat si apoi am iesit afara.L-am intalnit pe bunicul:
-Buna dimineata,Diana.Vrei sa mergi la camp?
-Mai intrebi?Sa mergem!
Macii rosii isi zambeau dintre spicele da aur.Am stat ceam stat dar apoi m-am plictisit.
-Hai sa mergem acasa,bunicule!
Si am pornit spre casa.Acolo am vazut-o pe bunica mea cu o oala de lapte pufos ca neaua.A lasat-o pe pervazul ferestri.Dar ce m-am gandit eu oare?Ei bine m-am gadit ca catelusii sunt infometati,asa ca i-am lasat sa se servesca din oala argintie.
Dupa cateva minute m-a intrebat bunicuta:
-Ai vazut vreo oala?
-Oala?Ce oala?Nu am vazut nici o oala.
Cand bunica i-a vazut pe caini infructandu-se din laptic si-a pus mainile in cap si a zis:
-Ce ai facut Dienuto?
Bunicul care era si el de fata a inceput sa rada:
-Nu te bucur ca avem o nepotica asa de buna la suflet?
Desi am fost iertata,am invatat ca trebuie sa cer voie inaine de a da ceva ce nu-ti apartine.

Primavara

E o zi frumoasa afara
Amintirilor-povara
Cand stai si te gandesti
Ca mai ieri era iarna.

Primavara a sosit
Copilareasca ca un joc copilaresc
Pe pamantul romanesc.

Primavara

Primava a venit
O ce bucurie!
Toti copiii joaca-n sat
Vai ce galagie!

Natura a prins de veste
Si in data s-a gatit
In vesmant de ghiocei
Alb paraca de clabucei.

Iarna

Iarna a sosit in sat
Vai ce bucurie!
Pomii i-a invesmantat
In vesmant alb si curat.

Copilasii nazdravani
Cu obraji ca merele
Se joaca pe ulita
Si unde sunt
E numai galagie.

Pamantul amortit e acoperit
Cu plapuma de nea.
Afara ninge linistit
Copiii vin deabusilea.

Da...stiu ca nu chiar frumoasa dar asta e....

Perfect

Is a prefect day
In a perfect life
With a big big smile
Is a perfect song
In a perfect home
With a much much love

And i not know what you say
My life is a perfect day
And what you say
This is my day.
Refren:
I want to be that colour which coloring the night an restore your smile
And do you not enjoy?
Because you are happy...iiiiiiiiiii.....iiiiiiiiiii
Happy in the morning time,happy in the hot sunshine
And happy when you singing in the rain.

Acesta este un cantec compus de mine,ca si restul lucrurilor aflate pe blog.

Omul de Zapada.

Era o zi geroasa de iarna.Din strasnicul cer cadeau fulgi mari ca de vata.Pe pamantul mort se asternu un strat pufos de nea.In vazduh pluteau stelute argintii.
Pe ulite se zareau valuri de copii cu obrajii ca merele.Unii se bateau cu zapada,altii se dadeau cu sania.
Doi copilasi pe nume Dan si Ana vroiau sa faca un om de zapada.Zis si facut.Dupa o ora de munca in sfarsit terminasera omul de zapada:
-Buna!
Se auzi un glas cristalin.
-Ce?Tu vorbesti?zise Dan incremenit de spaima.
-Sigur ca vorbesc!spuse omul de zapada razand.
-Salut!Eu sunt Ana.Incantata se te cunosc.
-Si eu la fel.
-Eu sunt Dan,rosti copilul cu o voce subtire,nerevenindusi inca din spaima trasa.
-Va multumesc ca m-ati adus din nou la viata.
-Cum adica?Ai mai trait o data?
-Da.Am trait in Laponia.
-Ne poti zice mai multe despre tinutul tau natal?
-Cum sa nu?Laponia este un tinut ata de frumos.Acolo este vesnic zapada.
-E adevarat ca acolo treieste Mos Craciun?
-Da,e adevarat.Mos Craciun este un om foarte bun si foarte bland.El intotdeauna este de fata cand spiridusii muncesc.Spiridusii sunt foarte harnici si priceputi in meseria lor,iar cantecul lor iti umple inima de bucurie.Si imi amintesc ca eram foarte bun prieten cu regina iarna.Desi zana invesmantata in alb este atat de rece are un suflet atat de cald.
-Trebuie sa fie minunat sa locuiesti acolo.
-Chiar este minunat.
-Dan,Ana haideti la cina!ii striga mama lor.
Copiii isi luara ramas bun de la noul lor prieten si plecara.
Omul de zapada era fericit pentru ca isi spuse povestea.

Scrisoare catre Mos Craciun

Draga Mos Craciun,

Eu iti scriu aceasta scrisoare,de departe,din Romania.Aici iarna,ca si la polul nord,din cerul plumburiu cad fulgii ca niste fluturasi gingasi de nea.Ziua,pe ulita,se aud glasuri cristaline de copii cu obrajorii ca merele rosii.Iar strasnicul ger isi face repde simtita prezenta.Un strat pufos de zapada acopera pamantul mort.
Multi copii spun ca tu nu existi,dar eu stiu ca nu este adevarat.Si mai stiu ca tu ne aduci bucurie in sufletele noastre calde.
Ei bine Mosule,din pacate v-a trebui sa inchei cu scrisoarea.Dar nu ianinte sa iti spun ce imi doresc.In dimineata de Craciun sub bradul impodobit cu stelute argintii,globuri multicolore si lumanari stralucitoare as vrea sa gasesc orice.Nu conteaza ce imi ofer.
Si aici se sfarseste scrisoarea.Eu iti urez un craciun fericit.

Monica si pisica

Era o zi frumoasa de vara.Soarele stralucea puternic,incalzind pamantul,cu razele lui straluciroare.Florile multicolore se scaldau in lumina si caldura soarelui.
Uitandu-se pe fereastra Monica zise:
-Ce zi superba este astazi!
Fetei i se facu pofta de smantana.Ea scoase farfuriile de portelan din camara.Dupa ce le puse pe masa,Monica aseza cu mare grija smantana ca o plapuma de nea,in farfurii.Fata vru sa manance,dar suna telefonul.Ea s-a dus s-a raspunda.
O pisica cafenie,care era urmarita de doi dulai,intra pe fereastra.Pisicuta se uita in jur si observa cat de frumoasa era casa Monicai.
Ea vroia sa se uite mai bine la lucrurile din casa fetei.Deodata simti un miros de smantana.Ea sari pe masa si rastura smantana.
-Alo,Andreea?
-Da.
-Imi cer scuze,dar trebuie sa inchid pentru ca s-a auzit un zgomot ciudat in bucataria mea.
-Nu-i nimic poti sa inchizi.
Si Monica inchise.Ea porni spre bucatarie.A fost uimita cand a vazut pisica.
-Ei,pisicuto,mi-ai rasturnat farfuriile cu smantana.Sa-ti fie rusine!
-Miau!raspunse pisicuta c-o fata de ingeras.
-Te voi ierta.Pentru ca esti atat de dragalasa.spuse Monica c-un zambet cald.
Apoi o lasa sa manance smantana.
Dupa ce terminase de mancat,pisica ii multumi Monicai cu ,,miau".
Monica o trimise afara si mai apoi inchise geamul.

Toamna aurie

Era o zi frumoasa de noiembrie.Poate chiar prea frumoasa pentru o zi de toamna.Intr-o dupaamiaza insorita,in drum spre bunici eu admiram frumusetile naturii.
Soarele trandafiriu isi pierdea din stralucirea de asta vara,dar cu toate astea cerul era senin.Ma gandeam cu tristete specifica toamnei,la ploile reci care vor veni peste lanurile de porumb parca adormite.Iarba se uscase,florile ruginisera,singurele care ramasasera viu colorate erau legumele din gradini si fructele pomilor care te imbiau sa le mananci.Frunzele copacilor aurii,rugini,vinete si roscate se desprind de crengi si cad intr-un somn adanc.Toti arborii erau tristi deoarece toamna le luase hainele de imparati.Un popor intreg de pasari strabat vazduhul ca niste sageti.Se indrepta spre tarile calde,unde soarele e rege tot timpul.Harnicile furnici se grabesc spre musuroi cu provizi pentru iarna.Singurul care leneveste este greierasul care canta vesel fara sa se gandeasca la ce il asteapta.Toata natura e in schimbare.Oamenii isi pregatesc si ei hainele groase pentru iarna.Elevii au inceput scoala cu multa bucurie in sufletele lor calde.
Desi toamna e superba,mie imi place mai mult vara,care din pacate a trecut ca lumina unei stele cazatoare.

Frunza

Andrei sta pe banca in parc.Priveste un copac cu frunze aramii.Deodata,o frunza ii mangaie obrajorul rosu in drumul ei spre neant.O priveste o clipa si ii trec prin minte tot felul de ganduri.Incepe sa-si inchipuie cum frunza cea aramie acum,era in primavara un muguras plapand si cum se bucura de primul ciripit de randunele intoarse din departare.Simte bucuria pe care a simtit-o frunza la prima atingere suava a fluturelui multicolor.Simte mangaierea gingasa a razelor de soare,dimineata in rasarit si seara la asfintit.
Intre timp Andrei se gandea ca aceasta frunzulita care odata a fost verde si tremura la fiecare strop de ploaie,s-a lasat purtata de vant crezand ca ea danseaza.
Soarele plecase acum sa mangaie alta frunza din Emis fera sudica.Dar vantul se opri si ea cazu la pamant fara sa inteleaga ce a fost acel dans.
-Hai Andrei acasa!se auzi vocea blanda a mamei.
Andrei pleca acasa,uitand complet de frunza.

Iarna

Iarna a sosit
Pomii i-a impodobit
Cu vesmant alb si curat
-Iarna bun venit i sat!

Te astept de mult sa vi
Sa ne aduci iar bucurii
Sanius si patinah
Totul e ca un miraj!

Nici pe Mos nu l-am uitat
Sa-l aduci neaparat
Totu-i alb in gradina
Bine ai venit regina!

Buna!

Ei bine....sunt Diana,am 10 ani si cam atat....Mie imi place sa compun,deci pe acest blog imi voi posta compunerile....si daca doriti puteti lasa si comentarii.